daca madonna poate

de ceva timp banuiam ca am un admirator secret. nu orice admirator, ci unul la metrou. il cheama codrut si are la vreo 40 spre 50. e tuciuriu.nu ca l-as discrimina.e unul dintre paznicii de la metrou.
de fapt, e asa, ca la mine la metrou e o intreaga conspiratie. cum cobori-4 magazine pe stanga, 3 pe dreapta. mi s-a parut mie de cateva ori ca-si fac semne vanzatoarele dintr-o parte intra-alta si aud ceva da mereu am pus asta pe seama hainelor mele. intr-o zi, s-a spart una si, de undeva din spate, am auzit-"uite-o fata pe gagica lu codrut". m-am uitat si eu s-o vad si pe tipa si pe codrut da n'am vazut decat 2 mutrite ca la scoala-devenite brusc serioase dupa o pipaiala pe sub banca.in fine.

viata mea a inceput sa capete sens, brusc. apucam ziua urmatoare doar ca sa ajung la metrou sa ma vada codrut.
ma rog, evident ca nu. intre timp am apucat sa-l vad si pe codrut. cred ca mama lui este o femeie rumena-n obraji. in fine
a trecut ceva vreme si uitasem de toate chicotelile. pana azi. cand tre sa recunosc c-am coborat la metrou imbracata ceva mai french couture-(fite) -decat de obicei si la un moment dat il vad pe tipul care vindea cartele de metrou in chilia aia a lor ca ia microfonul cand dau sa bag cartela si striga-n microfon-"codruuut, hai incoa".
a fost cam ciudat, tre sa recunoasc. m-am speriat da apoi m-am gandit ca daca madonna poate, pot si eu, nu?

nu stiu exact care-i treaba cu codrut asta si nici nu cred ca ma place de fapt. cred ca fac doar misto de mine si probabil codrut a inceput totul.
oricum ar fi, tot admiratorul meu ramane, asa ca-i dedic o melodie, cum s-ar zice, fara obligatii hihi